Finanțarea SAFE poate deveni pentru România mai mult decât un instrument de achiziții militare, dacă proiectele lasă în urmă capacități industriale controlabile și sustenabile. PATROMIL susține că indicatorul de 60% producție în România, invocat public pentru programele finanțate prin acest mecanism, trebuie definit precis. O fabrică amplasată local sau asamblarea unor componente importate nu demonstrează, de una singură, că România poate fabrica, întreține și moderniza echipamentele în situații de criză.
România are alocată prin SAFE suma de aproximativ 16,68 miliarde de euro, sub forma unei finanțări rambursabile pentru investiții în apărare. Potrivit Asociației Patronale Române a Producătorilor de Tehnică Militară, succesul programului nu ar trebui măsurat exclusiv prin numărul sistemelor livrate sau prin valoarea contractelor anunțate.
Miza este capacitatea industrială dobândită pe termen lung. În această logică, un proiect relevant ar trebui să arate nu numai ce echipamente sunt cumpărate, ci și ce poate produce, repara, adapta sau moderniza industria românească după încheierea contractului.
PATROMIL cere clarificarea bazei de calcul pentru procentul de 60% despre care ministrul apărării a declarat public că ar urma să se concretizeze în producție locală. Asociația consideră că procentul trebuie separat de simpla înregistrare a unei companii în România, de amplasarea unei fabrici sau de asamblarea unor subansamble importate.
Un criteriu mai relevant ar fi valoarea adăugată efectiv creată în țară. Evaluarea ar trebui să includă componentele fabricate local, nivelul de integrare tehnologică și capacitatea de a continua producția fără dependențe critice imposibil de înlocuit.
În plus, contează cine ia deciziile industriale. Proprietatea asupra unei unități nu este identică automat cu controlul asupra tehnologiei, documentației sau procesului de fabricație. De aceea, PATROMIL indică transferul tehnologic, drepturile de producție și autonomia decizională drept repere esențiale.
Organizația solicită Guvernului, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Economiei o situație centralizată, neclasificată, pentru fiecare program SAFE. Documentul ar urma să precizeze produsul, compania producătoare, structura de proprietate și control, valoarea activităților contractate în România și natura producției.
Lista ar trebui să includă și drepturile tehnologice dobândite, precum și momentul la care capacitatea devine operațională. Ultimul criteriu este important, deoarece o investiție anunțată sau o fabrică aflată în construcție nu oferă imediat armatei o resursă industrială disponibilă.
PATROMIL propune, totodată, un parteneriat de lucru cu autoritățile și afirmă că poate pune la dispoziție, fără costuri pentru stat, expertiza companiilor membre. Contribuția ar putea acoperi cartografierea capacităților existente, identificarea furnizorilor români și analiza variantelor de localizare industrială.
Asociația susține că această implicare ar putea ajuta la reducerea blocajelor din contractare, cooperare industrială și punerea în producție, fără să înlocuiască atribuțiile instituțiilor publice. Obiectivul declarat este ca fereastra de finanțare să sprijine simultan achizițiile urgente și consolidarea unei baze industriale de apărare.
Pentru ca SAFE să producă efecte industriale durabile, procentul de 60% trebuie legat de rezultate verificabile, nu doar de localizarea unor operațiuni. Tehnologia transferată, drepturile de producție, controlul industrial și data operaționalizării ar trebui să devină repere publice pentru fiecare program. În lipsa acestor criterii, România poate raporta investiții și fabrici, fără să dobândească autonomia industrială pe care finanțarea ar trebui să o consolideze.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
