Despăgubirea pentru porumbul calamitat diferă substanțial între România și Franța, însă comparația nu se reduce la suma plătită pe hectar. În România, sprijinul este un cuantum fix, ajustat după procentul de afectare și condiționat de documentele APIA. În Franța, indemnizația depinde de pierderea care depășește un prag, de randamentul istoric, de valoarea culturii și de existența unei asigurări.
Potrivit informațiilor prezentate de Adevărul, schema românească prevede 333 de lei pe hectar pentru o afectare de peste 90% și până la 100%. Pentru pagube cuprinse între 30% și 90%, suma se calculează proporțional cu procentul consemnat în procesul-verbal.
Astfel, la o afectare de 30%, sprijinul este de aproximativ 100 de lei pe hectar, iar la 50% ajunge la circa 167 de lei. Pentru 70%, cuantumul este de 233 de lei, la 80% de 266 de lei, iar la 90% de 300 de lei. Sub pragul de 30%, nu se acordă sprijin.
Dacă procesul-verbal indică un interval de afectare, se folosește media aritmetică a limitelor. Sunt eligibili fermierii persoane fizice, PFA-urile, societățile comerciale, cooperativele și organizațiile de producători, cu condiția să fi depus cererea APIA pentru anul 2025.
Suprafața recunoscută nu poate depăși suprafața aceleiași culturi determinată de APIA. Plata urmează să fie făcută prin APIA, până la 31 decembrie 2026, termenul european indicat pentru schemă.
Bugetul total al schemei pentru porumb și floarea-soarelui este de 155,36 milioane de lei, finanțat în proporții egale din fonduri europene și de la bugetul național. Pentru porumb, documentația citată estimează pierderi de venit cuprinse între 210 și 890 de euro pe hectar, în funcție de gravitatea afectării.
Prin urmare, maximumul de aproximativ 63 de euro pe hectar reprezintă doar o fracțiune din pierderea estimată. Cuantumul nominal al ajutorului nu este echivalent cu despăgubirea economică necesară pentru costuri, arendă, datorii sau venituri nerealizate.
Franța folosește Indemnizația de Solidaritate Națională, cunoscută prin acronimul ISN, împreună cu asigurarea agricolă. Pentru culturile mari, inclusiv porumbul, pragul de declanșare menționat pentru 2025 este de 50% pierdere.
În cazul unui fermier fără asigurare, rata de indemnizare a fost de 35% pentru partea de pierdere care depășește pragul. Astfel, la o pierdere de 70%, se iau în calcul doar cele 20 de puncte procentuale peste pragul de 50%.
Calculul include randamentul istoric și valoarea de referință a porumbului. Un exemplu prezentat de prefectura Haute-Vienne folosește un randament istoric de 8,35 tone pe hectar, o producție realizată de 2,50 tone și o valoare de referință de 161 de euro pe tonă. Pentru o pierdere de 70%, rezultatul indicat este de 94,10 euro pe hectar, iar pentru 100%, aproximativ 235,26 euro.
Pentru culturile asigurate, ISN acoperă 90% din pierderea care depășește pragul, în timp ce asiguratorul contribuie cu o altă parte. Potrivit informațiilor citate, totalul indemnizațiilor pentru aceeași pierdere nu poate depăși 80% din valoarea acesteia.
Diferența dintre aproximativ 63 de euro pe hectar în România și sumele rezultate prin exemplul francez este relevantă, dar nu oferă singură o evaluare completă. Cele două sisteme folosesc praguri, baze de calcul și niveluri de integrare a asigurărilor diferite.
Franța a anunțat pentru 2026 și un pachet mai larg destinat reluării producției, cu fonduri pentru inputuri, furaje și semințe, pe lângă indemnizații. În schema descrisă, România acordă un sprijin standardizat, fără ca textul sursei să detalieze o componentă echivalentă pentru refacerea exploatației.
În concluzie, sumele pe hectar trebuie analizate împreună cu pragurile, eligibilitatea, randamentele istorice și asigurările disponibile. Doar această perspectivă arată diferența dintre un sprijin plafonat și un mecanism construit în jurul pierderii economice efective.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Adevărul.
