Reducerea producției hidro, pe fondul secetei din bazinul Dunării, și oprirea unor reactoare de la Cernavodă au mărit nevoia de energie importată în România. Potrivit Transelectrica, deficitul a fost acoperit prin mecanismele pieței unice europene, în special prin tranzacții zilnice și intrazilnice. Totuși, aceste fluxuri nu trebuie confundate cu originea fizică a electricității. Energia care intră prin Ungaria sau Bulgaria poate proveni dintr-o zonă mai largă a pieței europene cuplate.
Schimburile comerciale de electricitate depind de capacitatea disponibilă a interconexiunilor și de regulile aplicabile fiecărei frontiere. În acest context, Transelectrica explică faptul că alocarea poate fi explicită sau implicită, în funcție de orizontul de timp și de mecanismul de tranzacționare.
În modelul explicit, participanții cumpără separat dreptul de transport, de regulă prin licitații anuale sau lunare, iar energia este achiziționată ulterior pe piețele specializate. Astfel, cele două componente ale tranzacției sunt tratate distinct.
În schimb, alocarea implicită le combină. Capacitatea transfrontalieră și energia sunt gestionate împreună de algoritmul pieței cuplate, care direcționează fluxurile din zonele cu prețuri mai mici către cele cu prețuri mai mari, în limita infrastructurii disponibile.
Frontierele României cu Ungaria și Bulgaria sunt integrate în cuplarea europeană pentru piața zilei următoare și pentru piața intrazilnică. Potrivit conducerii Transelectrica, fluxurile rezultate din aceste mecanisme au reprezentat aproximativ 70-75% din schimburile comerciale de import ale României în august și septembrie 2026.
Prin urmare, o mare parte din importurile de energie nu a fost stabilită prin negocieri bilaterale directe între România și un singur stat. Ofertele disponibile pe piața europeană sunt corelate, iar energia este direcționată către zona deficitară printr-un algoritm care urmărește maximizarea bunăstării sociale.
Transelectrica subliniază că surplusul poate proveni din întreaga piață europeană cuplată. De aceea, țara prin care energia intră în România nu identifică automat producătorul sau statul în care electricitatea a fost generată.
Datele ENTSO-E analizate pentru intervalul 26 august-24 septembrie 2026 indică fluxuri fizice de 624 GWh din Bulgaria către România, 187 GWh din Ungaria și 17,3 GWh din Serbia. În sens invers, România a trimis 68,6 GWh către Bulgaria, 71,2 GWh către Ungaria și 166 GWh către Serbia.
Aceste cifre descriu energia măsurată la graniță, nu tranzacțiile comerciale și nici originea producției. Expertul Dumitru Chisăliță, citat de Mediafax, a atras atenția că diferențele dintre intrări și ieșiri arată cantitatea netă rămasă în România prin fiecare frontieră, fără să stabilească locul în care energia a fost produsă.
Această distincție este importantă pentru orice analiză a securității energetice. Un import înregistrat pe ruta Bulgaria-România poate reflecta atât producția bulgară, cât și redistribuirea unor volume provenite din alte zone ale pieței comune.
În concluzie, importurile de energie au funcționat ca un mecanism de echilibrare într-o perioadă cu producție internă redusă. Interpretarea corectă cere separarea tranzacțiilor comerciale, a capacității alocate și a fluxului fizic măsurat la graniță. O intrare printr-o țară vecină arată ruta energiei către România, nu dovedește locul în care aceasta a fost produsă.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Mediafax.
