Proiectul uniformelor școlare obligatorii intră într-o nouă etapă legislativă după votul favorabil din Senat, însă inițiativa întâmpină opoziție politică și civică. Kelemen Hunor le va cere deputaților UDMR să voteze împotrivă, argumentând că alegerea ținutei trebuie făcută de elevi, părinți și profesori, la nivelul fiecărei școli. Dincolo de disputa despre disciplină și identitate, forma finală a regulilor ridică întrebări despre costuri, responsabilitatea achizițiilor și modul în care ar fi protejate familiile cu venituri reduse.
Președintele UDMR consideră că o uniformă poate fi adoptată acolo unde comunitatea școlară ajunge la un acord, dar respinge transformarea acestei opțiuni într-o obligație generală. Potrivit informațiilor publicate de Digi24, Kelemen Hunor a anunțat că va solicita deputaților formațiunii să respingă inițiativa în Camera Deputaților.
Poziția sa separă două niveluri ale problemei. Pe de o parte, o școală poate considera că o ținută comună sprijină disciplina, respectul reciproc sau asumarea identității instituției. Pe de altă parte, o lege națională ar elimina posibilitatea ca fiecare comunitate să decidă dacă această soluție răspunde propriilor nevoi.
Exemplele internaționale sunt invocate frecvent în această dezbatere. În țări precum Japonia și Coreea de Sud, uniforma este asociată cu o cultură școlară bine conturată, cu reguli clare și cu sentimentul apartenenței. Totuși, existența acestor modele nu stabilește automat cum ar trebui aplicată măsura în România, unde diferențele dintre școli și regiuni pot fi importante.
Senatul a adoptat proiectul inițiat de PSD cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și patru abțineri. Inițiativa urmărește introducerea obligativității uniformei în învățământul preuniversitar de stat, însă informațiile disponibile nu detaliază forma finală a regulilor privind modelele, furnizorii sau calendarul de aplicare.
Aceste detalii sunt esențiale pentru familii. O obligație legală poate presupune cheltuieli pentru achiziționarea mai multor piese vestimentare, înlocuirea lor pe măsura creșterii copiilor și adaptarea ținutei la anotimpuri. Fără reguli privind sprijinul financiar, scutirile sau achizițiile centralizate, costurile uniformelor rămân o problemă deschisă.
Școlile ar putea avea, la rândul lor, responsabilități administrative suplimentare. Stabilirea specificațiilor, selectarea furnizorilor și gestionarea situațiilor speciale ar necesita proceduri clare, mai ales dacă legea ar fi aplicată simultan la nivel național. În lipsa acestor precizări, discuția despre beneficii rămâne separată de cea despre implementare.
Consiliul Național al Elevilor și MAKOSZ au transmis că uniforma obligatorie nu rezolvă problemele principale ale sistemului de educație și au anunțat un protest pentru 28 septembrie. Organizatorii i-au îndemnat pe elevi să poarte haine negre.
Prin urmare, disputa se mută acum în Camera Deputaților, unde parlamentarii vor trebui să evalueze atât argumentele privind disciplina și identitatea școlară, cât și efectele administrative și financiare. În forma actuală a dezbaterii, miza nu este doar existența uniformei, ci nivelul la care se ia decizia și modul în care sunt distribuite costurile. Camera Deputaților va trebui să clarifice aceste aspecte înainte ca o regulă națională să producă obligații concrete pentru școli și familii.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
