Cursa globală pentru supremație în domeniul inteligenței artificiale este o competiție dură pentru puterea de calcul. Sistemele avansate de inteligență artificială necesită volume uriașe de cipuri specializate pentru antrenarea și rularea modelelor de mari dimensiuni. Controlul acestei infrastructuri hardware determină regulile economice și strategice globale, transformând semiconductorii într-un punct critic de presiune geopolitică. În acest context, o analiză publicată de think-tank-ul Bruegel evidențiază opțiunile dificile dar esențiale pe care Europa le are la dispoziție pentru a-și păstra autonomia economică. Autorii acestui raport sunt cercetătorii Alicia García-Herrero și Bertin Martens. Alicia García-Herrero ocupă funcția de economist-șef pentru regiunea Asia-Pacific la Natixis și are o activitate academică recunoscută internațional în macroeconomie. Bertin Martens este specialist în economie digitală în cadrul aceleiași instituții, fiind un expert recunoscut în analiza piețelor de date și a politicilor tehnologice.

Confruntarea principală se desfășoară între Statele Unite, care domină proiectarea cipurilor de frontieră prin intermediul unor giganți precum NVIDIA, și China, care alocă resurse financiare și politice masive pentru a-și reduce dependența de tehnologia americană. Washingtonul utilizează controale stricte la export pentru a bloca accesul Beijingului la cipuri de ultimă generație. China a răspuns prin presiuni diplomatice, sprijinirea pieței interne și strategii de eludare a restricțiilor, inclusiv prin antrenarea modelelor în Asia de Sud-Est și Europa. Administrația americană a adoptat o abordare mai tranzacțională în 2026, permițând livrarea cipurilor NVIDIA H200 către China pe baza unor aprobări individuale asociate cu tarife de 25%. Această relaxare parțială ar putea genera comenzi de până la 14 miliarde de dolari din partea companiilor tehnologice chineze în acest an, oferind Beijingului timpul necesar pentru a-și dezvolta propria infrastructură.

Pe plan intern, nucleul rezistenței tehnologice chineze este Huawei. Cipurile sale din seria Ascend alimentează deja 41% din centrele de date din China, fiind urmate în clasamentul livrărilor interne de divizia T-Head a grupului Alibaba și de Baidu. Guvernul chinez obligă companiile de stat să prioritizeze hardware-ul autohton, creând o piață captivă ce generează veniturile necesare pentru cercetare și dezvoltare. Veniturile Huawei din cipuri destinate inteligenței artificiale ar putea atinge 12 miliarde de dolari în 2026. Deși procesorul chinezesc Ascend 910C oferă doar 60% din performanța modelului american NVIDIA H100, decalajul devine secundar în fața strategiei pe termen lung. Principalul obstacol actual este ecosistemul software CUDA al NVIDIA, în care industria globală este profund ancorată. Migrarea către platforma CANN a Huawei implică rescrierea codurilor și riscul unor scăderi de performanță, însă oficialii de la Beijing mizează pe maturizarea acestei platforme în următorii trei până la cinci ani.

În tot acest timp, companiile europene se confruntă cu o lipsă cronică de scară. Cel mai important proiect european, compania franceză Mistral, operează la o dimensiune redusă în comparație cu laboratoarele din Statele Unite sau China. Problema Europei este deficitul de infrastructură de calcul și de capital. Mistral își antrenează modelele de vârf pe infrastructura Microsoft Azure și a deschis birouri în Silicon Valley pentru a atrage cercetători și fonduri de risc americane. Platforma europeană Mistral Compute, dezvoltată în parteneriat cu NVIDIA pentru a oferi o alternativă la serviciile cloud americane, dispune de un buget modest de 830 de milioane de euro pentru centre de date în Franța și Suedia. Spre deosebire de China, Uniunea Europeană nu are un mecanism centralizat care să orienteze achizițiile publice exclusiv către hardware european, cererea fiind fragmentată între cele 27 de state membre.

Europa deține totuși active strategice unice în amonte. Compania olandeză ASML deține monopolul global asupra echipamentelor de litografie cu raze ultraviolete extreme, vitale pentru producția semiconductorilor avansați. De asemenea, institutul belgian IMEC este lider mondial în cercetarea microcipurilor de dimensiuni minime. În prezent, Uniunea Europeană exportă aceste avantaje competitive către Statele Unite, Coreea de Sud și Taiwan. Soluția pe termen lung presupune utilizarea unei strategii cu două direcții, similară celei aplicate de China, prin achiziționarea de cipuri americane pe termen scurt, în paralel cu orchestrarea activelor autohtone într-o politică industrială coerentă.

Modelul istoric ideal pentru această inițiativă este consorțiul Airbus. În aviație, acțiunea coordonată a statelor europene a creat un campion global capabil să concureze cu succes gigantul american Boeing. Succesul Airbus s-a datorat faptului că diviziunea muncii a respectat logica industrială și avantajele comparative reale ale fiecărei țări, evitând interesele politice. Franța a contribuit cu expertiză în sisteme de fuzelaj, Germania cu precizie manufacturieră, Marea Britanie cu designul aripilor, iar Spania cu structurile de avioane. Ulterior, consorțiul a devenit o companie integrată cu management unificat, unde deciziile politice au fost subordonate rațiunii comerciale.

O versiune digitală a acestui model în domeniul hardware-ului pentru inteligență artificială trebuie să reunească excelența tehnologică europeană existentă. Consorțiul ar trebui să includă poziția ASML în litografie, expertiza IMEC în fabricare, producătorii de semiconductori de putere precum Infineon și STMicroelectronics, dar și specialiștii în optică de precizie ca Carl Zeiss. Selecția partenerilor trebuie să fie strict competitivă. Cadrul legal actual oferă deja instrumente puternice, cum ar fi Proiectele Importante de Interes European Comun, care permit subvenții de stat flexibile. De exemplu, inițiativa IPCEI din 2023 pentru microelectronică a mobilizat deja peste 21 de miliarde de euro.

Implementarea acestei strategii va genera costuri considerabile pentru companiile europene, care vor trebui asumate în mod onest. Trecerea la un hardware european în faza de dezvoltare va aduce penalizări de performanță, viteze mai mici de antrenare a algoritmilor și un consum mai mare de energie. Uniunea Europeană va trebui să creeze mecanisme de compensare, inclusiv subvenții pentru cercetare, prețuri preferențiale la energia destinată centrelor de date autohtone și o preferință europeană reală în achizițiile publice pentru administrație, sănătate și apărare. Un astfel de proiect nu va oferi rezultate imediate. Airbus a avut nevoie de două decenii pentru a devenit cu adevărat competitiv. Miza reală a Europei este evitarea unui scenariu în care întreaga sa infrastructură digitală vitală rămâne controlată permanent de la Washington sau Beijing.