Rata șomajului în rândul tinerilor români a explodat în ultimii ani, iar țara noastră a urcat de pe locul 10 pe locul 3 în Uniunea Europeană, cu o rată de aproape 24%, depășind 30% în mediul rural. Dincolo de cifre, însă, se conturează o realitate socială și economică profund dezechilibrată.
Potrivit Eurostat, România a urcat spectaculos în clasamentul european al șomajului în rândul tinerilor (15-24 ani), ocupând în prezent poziția a treia, după Spania și Suedia. Îngrijorător este că în mediul rural, rata depășește 30%, dar statistica ascunde detalii greu de cuantificat: mulți tineri figurează oficial ca șomeri, dar activează în economia informală, explică specialiștii consultați de HotNews.
Această economie paralelă – în care se lucrează „la negru”, în agricultură, comerț sau chiar activități ilegale – a devenit un refugiu pentru mulți tineri care nu se regăsesc în ofertele pieței formale de muncă. Aceștia evită taxele, dar rămân fără drepturi, fără siguranță socială și fără o traiectorie profesională clară.
România se confruntă cu o piață a muncii extrem de polarizată: oportunitățile sunt concentrate în marile orașe, în timp ce în zonele rurale locurile de muncă sunt puține și slab plătite. Deși există zeci de mii de joburi vacante la nivel național, acestea nu corespund profilului tinerilor sau sunt inaccesibile geografic și financiar.
Totodată, tinerii au așteptări salariale mai ridicate (între 3.000 și 7.000 lei net, conform unui sondaj eJobs) și preferințe privind modul de lucru – prioritar este lucrul de acasă sau în regim hibrid. De aceea, mulți se reorientează către surse de venit mai rapide, inclusiv activități din economia informală sau zona „cazinourilor digitale”.
Banca Națională a României atrage atenția asupra unui alt dezechilibru: rata șomajului pentru persoanele cu educație scăzută (maxim gimnazial) este de aproape 7 ori mai mare decât în cazul celor cu studii superioare (13,6% vs. 2%). În plus, abandonul școlar este cel mai mare din UE – 16,6% – și România are cea mai mică pondere de tineri activi simultan în educație și muncă.
În mediul rural, rata tinerilor NEET (Not in Education, Employment or Training) ajunge la 23,1%, iar în rândul fetelor la 20,9%. Este o generație prinsă între lipsa de motivație, lipsa de perspective și un sistem educațional care nu răspunde cerințelor pieței muncii.
Pe termen lung, România va suferi și mai mult din cauza dezechilibrelor demografice. Populația îmbătrânită va rămâne activă mai mult timp, reducând oportunitățile pentru tineri. Migrația externă a tinerilor calificați („brain drain”) și stagnarea în economia informală a celor slab calificați vor accentua polarizarea forței de muncă.
Până în 2035, un sfert din joburi vor necesita studii superioare, dar statul se confruntă cu un deficit tot mai mare și la nivelul ocupațiilor slab calificate, în industrii esențiale precum construcțiile, transporturile și agricultura.
Un alt factor disruptiv este inteligența artificială, care va elimina locuri de muncă în unele sectoare, dar va crea altele, în special în domenii tehnice și analitice. România are o productivitate a muncii de 84,2% față de media UE, peste Bulgaria, dar sub Cehia, Austria sau Danemarca.
Așadar, provocarea pentru România este dublă: adaptarea forței de muncă la noile cerințe tehnologice și încurajarea unei culturi a muncii bazată pe motivație, competență și stabilitate.
Analizele Băncii Mondiale vorbesc despre erodarea contractului social: tinerii nu mai percep munca drept o cale sigură spre prosperitate. Într-un context consumerist, în care influențele online și modelele de succes rapid domină spațiul public, munca devine o opțiune tot mai puțin atractivă.
„Nimeni nu-ți datorează nimic pe lumea asta”, spune economistul șef al BNR, Valentin Lazea, subliniind că doar munca și educația pot crea progres individual și național. În lipsa unui efort de reconectare a tinerilor la valorile responsabilității și performanței, viitorul pieței muncii rămâne incert.
România are nevoie de politici integrate care să combine educația practică, mobilitatea profesională, stimulente pentru economia formală și o reformă a culturii muncii. Fără o intervenție strategică, riscăm să pierdem o generație între șomaj, informalitate și emigrație.