România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din UE: 9,3% din PIB în 2024, iar estimările pentru 2025 se situează între 8,4–8,6%, mult peste limita de 3% impusă de Pactul de Stabilitate . Agențiile de rating și Comisia Europeană avertizează că fără măsuri serioase de consolidare fiscală – inclusiv majorări de taxe – România riscă pierderi ale investițiilor, suspiciunea cărora s-a materializat deja în posibile blocaje ale fondurilor UE .
Dușul rece vine pe fondul sustenabilului dezechilibru fiscal: președintele interimar Nicușor Dan discută cu partidele o listă de 60–80 de măsuri – însă acestea sunt tergiversate, iar guvern interimar nominalizat (predominant între PSD, PNL, USR și UDMR) nu are voința politică de a aproba majorări de taxe decise și cerute de Comisie, IMF și ratinguri
Contextul politic incert accelerează scăderea leului (peste 5 RON/EUR) și salto-ul costurilor de finanțare pe termen lung (dobânzi de 8% la obligațiuni pe 10 ani) . În mai, rezervelor valutare le-au fost extrase aproximativ 6,75 miliarde € pentru salvarea monedei, eforturi ce riscă să devină insuficiente .
Creșterea economică s-a prăbușit: +0,9% în 2024, cu previziuni de 1–2% pe 2025, ce nu pot susține un nivel rezonabil de trai, în contextul inflației mari și al costurilor de credit pentru firme – ce cumpără bani scump din piață . Investițiile străine și private se mențin la niveluri reduse, presate de incertitudinea politică și taxarea impredictibilă.
Guvernul interimar nu doar nu poate propune agenda fiscală necesară – el amână deciziile vitale. Lipsa numirii unui premier stabil în două săptămâni amenință elegibilitatea planurilor de ajustare, făcând ca România să rămână sub lupa Comisiei și a piețelor, între “tare pe cheltuieli” și “frică de taxe” . Până la stabilirea unui guvern cu mandat complet, orice plan serios e amânat, politici paradigmatice rămân în standby, iar datoria crește zilnic – cu prețuri viitoare tot mai mari pentru populație.
Fără un guvern stabil, un plan de consolidare aplicat rapid (inclusiv taxe corecte) și o resetare clară a credibilității externe, România riscă o spirală de recesiune, îndatorare și dependență.