România se confruntă cu una dintre cele mai importante provocări economice ale următoarelor decenii: reducerea numărului de copii născuți și îmbătrânirea populației. Un studiu amplu publicat în 2024 în revista științifică The Lancet estimează că declinul fertilității va continua în aproape întreaga lume, iar România se află printre statele europene în care efectele pot deveni severe pe termen lung.

Cercetarea, intitulată „Global fertility in 204 countries and territories, 1950–2021, with forecasts to 2100”, a fost realizată de GBD 2021 Fertility and Forecasting Collaborators și analizează evoluția fertilității în 204 țări și teritorii. Pentru România, autorii estimează o rată totală a fertilității de aproximativ 1,70 copii pentru o femeie în 2021, cu o posibilă scădere la aproximativ 1,48 în 2050 și 1,26 în 2100.

Aceste valori sunt mult sub nivelul de aproximativ 2,1 copii pentru o femeie, considerat în mod obișnuit necesar pentru înlocuirea naturală a generațiilor în absența migrației.

Numărul nașterilor ar putea scădea dramatic

Proiecțiile sunt și mai sugestive atunci când sunt privite în valori absolute.

În scenariul central al studiului, România ar putea trece de la aproximativ 177.600 de nașteri pe an în 2021 la circa 114.900 în 2050 și numai aproximativ 37.700 în 2100.

Dacă aceste estimări s-ar confirma, la sfârșitul secolului România ar avea anual de aproape cinci ori mai puține nașteri decât la începutul anilor 2020.

Este important de precizat că acestea sunt proiecții statistice, nu predicții inevitabile. Ele depind de evoluția fertilității, migrației, politicilor familiale și comportamentului social. Totuși, tendința pe termen lung este suficient de puternică pentru a ridica probleme economice majore.

Mai puțini copii înseamnă mai puțini angajați

Demografia este una dintre variabilele fundamentale ale economiei.

Copiii care nu se nasc astăzi reprezintă angajații, antreprenorii, contribuabilii și consumatorii care vor lipsi peste două sau trei decenii.

O reducere persistentă a generațiilor tinere poate conduce la o scădere a populației active exact în perioada în care numărul persoanelor vârstnice crește.

Rezultatul este o presiune simultană asupra pieței muncii și asupra finanțelor publice.

Mai puțini angajați trebuie să susțină prin taxe și contribuții un număr relativ mai mare de pensionari, în timp ce economia poate întâmpina dificultăți în găsirea forței de muncă necesare pentru producție, construcții, servicii, sănătate sau administrație.

Sistemul de pensii devine vulnerabil

Pentru România, problema este deosebit de importantă deoarece sistemul public de pensii funcționează în principal pe principiul solidarității între generații: contribuțiile celor care lucrează astăzi finanțează pensiile actuale.

Dacă raportul dintre populația activă și populația pensionată continuă să se deterioreze, statul are doar câteva variante: creșterea taxelor și contribuțiilor, creșterea vârstei de pensionare, reducerea relativă a beneficiilor sau acoperirea diferenței din alte venituri bugetare.

Niciuna dintre aceste soluții nu este lipsită de costuri economice și sociale.

Migrația complică problema României

România nu se confruntă numai cu fertilitate redusă. După aderarea la Uniunea Europeană, milioane de români au locuit și muncit perioade mai lungi în alte state europene.

Migrația afectează structura pe vârste a populației deoarece cei care pleacă sunt adesea persoane aflate în perioada cea mai activă economic și reproductiv.

În aceste condiții, România poate pierde simultan forță de muncă prezentă și o parte din generațiile viitoare.

Imigrația poate compensa parțial lipsa angajaților, iar acest proces este deja vizibil în anumite sectoare ale economiei românești. Dar imigrația economică nu elimină automat problemele structurale produse de îmbătrânirea populației.

Economia trebuie să producă mai mult cu mai puțini oameni

Declinul demografic nu înseamnă obligatoriu declin economic. O populație mai mică poate avea un nivel de trai mai ridicat dacă productivitatea crește suficient.

Pentru România, aceasta înseamnă că investițiile în automatizare, tehnologie, infrastructură, educație și calificarea forței de muncă vor deveni tot mai importante.

Dacă numărul angajaților scade, fiecare persoană activă trebuie să genereze o valoare economică mai mare.

Aici demografia se întâlnește direct cu politica industrială: o economie bazată predominant pe activități cu productivitate redusă va suporta mult mai greu reducerea forței de muncă decât una bazată pe tehnologie și valoare adăugată ridicată.

Politicile familiale devin politici economice

Sprijinirea natalității este adesea tratată exclusiv ca politică socială. În realitate, ea are o componentă economică evidentă.

Costul locuințelor, accesul la creșe și grădinițe, stabilitatea locurilor de muncă, veniturile familiilor tinere și posibilitatea concilierii carierei cu viața de familie pot influența decizia de a avea copii.

Studiul publicat în The Lancet subliniază că politicile pronataliste pot produce anumite efecte, dar experiența internațională arată că revenirea fertilității la nivelul de înlocuire este dificilă odată ce societățile intră într-o perioadă îndelungată de fertilitate redusă.

Demografia devine una dintre marile politici economice ale României

Dezbaterea economică românească este dominată de deficit bugetar, taxe, investiții și fonduri europene. Toate sunt importante.

Dar în spatele lor se află o variabilă mult mai lentă și poate mai importantă: numărul oamenilor care vor trăi, munci și produce în România peste 20, 40 sau 70 de ani.

Dacă scenariile studiului se apropie de realitate, problema nu va mai fi doar faptul că România are mai puțini locuitori.

Problema va fi că structura întregii economii va trebui adaptată unei societăți în care generațiile tinere sunt mult mai mici decât cele precedente.

De aceea, demografia nu mai poate fi privită exclusiv ca statistică socială.

Demografia este politică economică.

Studiul „Global fertility in 204 countries and territories, 1950–2021, with forecasts to 2100: a comprehensive demographic analysis for the Global Burden of Disease Study 2021” a fost realizat de GBD 2021 Fertility and Forecasting Collaborators și publicat în The Lancet, în 2024.