România continuă să fie puternic dependentă de importurile de produse alimentare de bază, în ciuda potențialului agricol ridicat. Dezechilibrul dintre producția internă și consum se reflectă într-un deficit comercial alimentar persistent, cu efecte directe asupra prețurilor și securității alimentare.

Cele mai mari deficite se înregistrează la carnea de porc, unde producția internă acoperă sub 50% din necesar, importurile fiind susținute în principal din statele UE. Situația este accentuată de scăderea efectivelor din zootehnie, afectate de pesta porcină africană și de lipsa investițiilor în ferme moderne.

Un alt segment critic este cel al legumelor proaspete, în special în extrasezon. Tomatele, ceapa, ardeii și cartofii sunt importate masiv, în condițiile în care capacitățile de depozitare și procesare sunt insuficiente. Această dependență face ca prețurile interne să fie extrem de sensibile la fluctuațiile externe.

Produsele lactate procesate, precum brânzeturile și untul, generează de asemenea un deficit semnificativ, deși România produce materie primă. Valoarea adăugată este realizată în afara țării, iar produsele finite revin pe piața internă la prețuri mai ridicate.

Deficite importante se regăsesc și la fructe, în special mere, pere și fructe de pădure procesate, unde importurile domină rafturile marilor lanțuri comerciale.

Economiștii atrag atenția că dependența de importuri expune economia la șocuri externe, curs valutar și inflație alimentară. Fără investiții coerente în producție, procesare și lanțuri scurte de aprovizionare, deficitul alimentar riscă să se adâncească, cu impact direct asupra consumatorilor și balanței comerciale.