Fost președinte al Morgan Stanley Asia și membru al facultății de la Universitatea Yale, Roach este autorul unor volume esențiale precum „Unbalanced: The Codependency of America and China și Accidental Conflict”, lucrări care i-au consolidat reputația de observator echilibrat și profund al dinamicii dintre marile puteri. În cea mai recentă analiză a sa, acesta descrie o transformare care nu poate fi surprinsă ușor în tabelele statistice ale Beijingului, dar care are implicații profunde pentru viitorul stabilității globale.
Cea mai recentă vizită a cercetătorului în China, efectuată după o pauză neașteptată de un an, a scos la iveală o schimbare de paradigmă în starea de spirit a populației. Roach amintește că, încă de la primele sale călătorii din anii 1990, a fost impresionat de un entuziasm aproape palpabil, prezent atât în discuțiile cu oficialii guvernamentali, cât și pe străzile metropolelor vibrante. Acea energie contagioasă a fost mult timp motorul invizibil al miracolului economic chinez. Astăzi, autorul constată că acest spirit a lăsat loc unei stări de resemnare subtile, provocată de ceea ce el numește o combinație între perspectivele dificile de angajare și oboseala generată de reformele structurale care întârzie să apară.
Discrepanța dintre datele oficiale și realitatea percepută la nivel social este mai mare ca niciodată. În timp ce Beijingul a raportat cu mândrie o creștere economică de 5,0% pentru primul trimestru al anului curent, atmosfera din sectorul privat și în rândul tinerilor este marcată de îngrijorare. Roach subliniază că rata oficială a șomajului urban, de aproximativ 5,4%, nu reflectă corect profunzimea crizei de pe piața muncii. Situația absolvenților de universitate este deosebit de fragilă, în condițiile în care rata șomajului pentru segmentul de vârstă 16-24 de ani rămâne ridicată, chiar și după recalibrarea statistică efectuată de autorități.
Această deteriorare a încrederii este ilustrată grafic în analizele recente ale Fondului Monetar Internațional, care arată un sentiment negativ profund atât în ceea ce privește veniturile curente, cât și perspectivele de angajare. Analistul afirmă că combinația dintre perspectivele dificile de angajare la nivel de debutant și oboseala cauzată de reforme explică probabil cea mai mare parte a deficitului de spirit emergent. O cauză majoră a acestei dezamăgiri este migrarea calității locurilor de muncă dinspre sectorul privat, anterior motorul inovației și al speranței, către companiile de stat, care sunt adesea percepute ca fiind mai puțin dinamice și mai rigide.
O altă componentă critică a acestei stări de spirit este oboseala reformelor, o aluzie directă la lipsa progreselor majore în reechilibrarea structurală a economiei. Cel de-al 15-lea Plan Cincinal pare să dubleze pariul pe o industrializare intensivă bazată pe tehnologie, ignorând solicitările pentru o susținere reală a consumului gospodăriilor. Roach observă că sprijinul politic pentru o astfel de tranziție a fost dezamăgitor, autoritățile preferând campaniile de reînnoire a bunurilor de folosință îndelungată în locul unor măsuri solide de asistență socială care ar putea reduce economisirea excesivă de precauție.
Riscurile externe adaugă un strat suplimentar de presiune asupra psihicului colectiv. Cu o piață imobiliară aflată în criză și un context geopolitic tensionat în Orientul Mijlociu, care amenință prețurile la energie, singura opțiune viabilă a Chinei rămâne creșterea bazată pe exporturi. Totuși, această strategie este din ce în ce mai greu de susținut într-o ordine internațională fragmentată. Roach menționează că este dificil de imaginat o îmbunătățire a spiritului chinez în aceste circumstanțe, mai ales când speranțele pentru un stimul structural major au fost spulberate de ultimele decizii politice de la Beijing.
Nici ascensiunea fulminantă a inteligenței artificiale nu pare să fie panaceul așteptat. Deși China adoptă tehnologiile AI cu o viteză fără precedent, Roach avertizează că, pe termen scurt, această transformare va fi una care economisește forța de muncă, mai degrabă decât una care creează noi oportunități. El subliniază că adaptarea inteligenței artificiale este probabil să fie o transformare care economisește forța de muncă în următorii trei până la cinci ani, ceea ce reprezintă o amenințare directă pentru o piață a muncii deja aflată sub presiune.
Experiențele personale ale autorului în Shanghai și Beijing întăresc aceste concluzii economice. Roach descrie vizita la un restaurant de lux cu stele Michelin unde el și însoțitorul său erau singurii clienți, sau vizita la Tribunalul Financiar din Shanghai, un spațiu modern, dar pustiu, unde AI-ul a preluat sarcini administrative complexe, eliminând nevoia de personal uman. Aceste imagini ale eficienței fără oameni sunt o metaforă perfectă pentru provocările viitoare ale societății chineze.
Vizita la fabrica Tesla din Shanghai a oferit un contrast final interesant. Deși fabrica este un model de productivitate, Roach a observat mii de muncitori care efectuau sarcini repetitive și epuizante sub o presiune imensă. În viziunea sa, este inevitabil ca și aceste locuri de muncă să fie eventual preluate de roboți, așa cum se întâmplă deja în fabricile concurenților locali precum Xiaomi. Această perspectivă ridică o întrebare crucială despre viitorul forței de muncă masive a Chinei și despre capacitatea sistemului de a menține coeziunea socială într-un context de automatizare agresivă.
În concluzie, analiza lui Stephen Roach nu prevestește un colaps iminent, ci mai degrabă o instalare a unei stări de resemnare în fața unor vânturi potrivnice tot mai puternice. În timp ce discursul oficial al președintelui Xi Jinping proclamă o China triumfătoare într-o ordine internațională în dezordine, realitatea de la firul ierbii sugerează o națiune care se luptă să își regăsească optimismul pierdut. Este o redresare în formă de K, unde cifrele macroeconomice par pozitive, dar spiritul populației indică o direcție opusă.
