Cursul de schimb ținut artificial într-o zonă convenabilă pentru importuri omoară încet producătorii români. În loc să avem o economie care încurajează producția internă, am ajuns să favorizăm marfa adusă din afară și să penalizăm pe cel care produce aici, plătește salarii aici și ține comunități întregi în viață.
Un curs subevaluat face importurile mai ieftine și exporturile mai puțin competitive. Producătorul român ajunge să concureze cu produse venite din economii mai puternice, cu dobânzi mai mici, subvenții mai mari și lanțuri logistice mai bine organizate. Este o luptă inegală.
Fermierul, industriașul, procesatorul sau micul antreprenor român nu cer privilegii. Cer doar condiții corecte. Dar când statul apasă prin taxe, băncile prin dobânzi mari, iar cursul de schimb avantajează importatorii, producția internă este împinsă spre faliment.
România nu poate construi prosperitate doar din supermarketuri pline cu produse străine. O țară puternică își apără agricultura, industria, procesarea și capitalul național. Altfel, devine doar o piață de desfacere pentru alții.
Cursul de schimb nu este o simplă chestiune tehnică. Este o decizie economică majoră, cu efect direct asupra locurilor de muncă, asupra satului românesc și asupra capacității noastre de a produce. Fără producători români, rămânem dependenți, vulnerabili și săraci.
