Cursul de schimb este unul dintre cele mai importante prețuri din economie. Când moneda națională este menținută artificial la un nivel supraevaluat, efectul direct este reducerea competitivității producătorilor interni. Exporturile devin mai scumpe, importurile devin mai ieftine, iar producția locală pierde teren.
Pentru fermieri, industria alimentară și firmele românești, această politică înseamnă presiune suplimentară. Costurile interne cresc prin taxe, salarii, energie, credite și birocrație, dar prețul final este blocat de concurența importurilor ieftinite prin curs. Producătorul român nu poate transfera integral costurile în piață.
În loc să susțină economia reală, politica valutară ajunge să favorizeze consumul din import și deficitul comercial. România cumpără mai mult decât produce, iar capitalul pleacă din țară prin importuri. Pe termen lung, se reduce capacitatea de producție, se închid ferme și fabrici, iar economia devine dependentă de exterior.
O țară nu poate construi prosperitate printr-un curs care avantajează importatorii și lovește producătorii. România are nevoie de o politică monetară corelată cu obiectivul dezvoltării economice, nu doar cu stabilitatea aparentă a prețurilor.
