Românii plătesc unele dintre cele mai mari costuri din Europa pentru creditele imobiliare. O familie care vrea să își cumpere o locuință ajunge să muncească zeci de ani pentru bancă, nu pentru propria siguranță. Casa devine un vis scump, iar rata lunară devine o povară care apasă pe fiecare salariu.
Dobânzile mari nu lovesc doar în cumpărători. Ele blochează construcțiile, reduc investițiile, scumpesc locuințele și taie accesul tinerilor la proprietate. Când creditul este prea scump, economia încetinește, firmele din construcții pierd lucrări, iar familiile amână decizii importante.
Aceasta nu mai este finanțare sănătoasă. Este cămătărie legalizată printr-un sistem care protejează profiturile uriașe ale băncilor, dar nu protejează cetățeanul. În timp ce românii plătesc rate sufocante, băncile raportează câștiguri record.
Statul nu poate sta spectator. Are obligația să creeze concurență reală, să reducă riscul economic prin stabilitate bugetară și să sprijine creditarea pentru locuințe, producție și investiții utile.
O țară în care oamenii nu își mai permit o casă este o țară împinsă spre nesiguranță. România are nevoie de locuințe accesibile, credite corecte și un sistem financiar care lucrează pentru economie, nu împotriva ei.
