Paul Krugman este laureat al Premiului Nobel pentru Economie și profesor emerit la Universitatea Princeton. Autor al unor lucrări fundamentale în domeniul comerțului internațional, el analizează regulat tendințele economice globale pentru publicații de top.
Decizia recentă a Departamentului de Interne de a plăti companiei Invenergy suma de 765 de milioane de dolari pentru a opri trei proiecte eoliene offshore reprezintă un semnal alarmant. Aceasta este a treia plată masivă prin care administrația Trump blochează planuri de infrastructură energetică aflate în dezvoltare de ani de zile. Până în prezent, suma totală din banii contribuabililor utilizată pentru oprirea proiectelor de energie regenerabilă a ajuns la 2,5 miliarde de dolari. În timp ce cetățenii americani se confruntă cu prețuri record la electricitate din cauza expansiunii centrelor de date, guvernul federal continuă să combată soluțiile ecologice rentabile și blochează inclusiv autorizațiile de rutină ale Pentagonului pentru parcurile eoliene terestre.
Marea ironie a acestei strategii izolaționiste provine din politica externă a Washingtonului. Conflictul militar generat de Donald Trump în Iran a oferit un impuls masiv adoptării energiei regenerabile la nivel global. Prin perturbarea piețelor internaționale de combustibili fosili, acțiunile liderului american au accelerat tranziția energetică mondială mai mult decât eforturile oricărui alt individ din istorie, efectele fiind vizibile pretutindeni, mai puțin în Statele Unite.
Opoziția administrației actuale față de energia curată se bazează adesea pe argumente tehnice eronate, demontate rapid de realitatea din teren. Într-o audiere recentă, secretarul de interne Doug Burgum a susținut că proiectele solare din Nevada devin inutile în momentul în care apune soarele. Replica legislativă a venit imediat, amintind oficialului despre existența și progresul tehnologic remarcabil al bateriilor industriale de stocare a energiei.
Sistemul energetic din California demonstrează clar eficiența acestei tehnologii. Statul american, care ar reprezenta a patra economie a lumii dacă ar fi o țară independentă, își asigură în prezent peste jumătate din energia electrică din surse regenerabile. Rețeaua regională funcționează pe bază de energie solară în timpul zilei și transferă surplusul către baterii masive, care alimentează consumatorii pe parcursul nopții. Realitatea din state precum North Dakota sau South Dakota, unde energia eoliană acoperă procente semnificative din consum, contrazice de asemenea retorica oficială de la Washington.
La nivel internațional, vulnerabilitatea pieței de gaz natural lichefiat a devenit evidentă odată cu blocarea livrărilor din Golful Persic. Exporturile americane nu au putut compensa deficitul din cauza capacității limitate de transport maritim, afectând grav statele dependente de hidrocarburi. Economiile care au investit din timp în infrastructura verde au depășit criza fără probleme. Datele publicate de grupul de analiză Ember arată că Spania, datorită unui model bazat pe energie solară și stocare în baterii similar cu cel din California, a reușit să își decupleze complet prețurile la electricitate de fluctuațiile masive ale prețului gazului.
Lecția pe care comunitatea internațională a învățat-o în urma acestor crize succesive este legată direct de lipsa de fiabilitate a Statelor Unite ca partener comercial. În era conflictelor moderne cu drone, securitatea rutelor maritime nu mai poate fi garantată de armata americană. Totodată, statele importatoare realizează că dependența de gazul american implică riscul ca livrările să fie folosite ca armă de șantaj politic de către viitoarele administrații de la Casa Albă. Deoarece resursele naturale locale precum vântul și soarele sunt imune la conflictele geopolitice externe, Donald Trump a transformat energia regenerabilă în cea mai sigură opțiune de securitate națională, devenind, în mod paradoxal, campionul mondial involuntar al ecologismului.
