Datoria publică a Statelor Unite ajunsese la aproximativ 39.460 de miliarde de dolari la 30 iunie 2026, potrivit datelor U.S. Treasury. Din această sumă, aproximativ 31.681 de miliarde de dolari reprezentau datorie deținută de public, iar circa 7.781 de miliarde de dolari erau datorii intraguvernamentale.
Cifra este uriașă, însă spune doar jumătate din poveste. Pentru a înțelege riscul real trebuie să vedem cui îi datorează SUA acești bani.
Contrar percepției răspândite că America ar fi finanțată în principal de China sau de alte puteri străine, cea mai mare parte a datoriei este legată de propriul sistem economic și financiar american.
Datoria federală se împarte în două mari categorii. Prima este datoria intraguvernamentală: titluri deținute de fonduri și conturi ale guvernului federal, inclusiv cele asociate sistemului de securitate socială. A doua, mult mai mare, este datoria deținută de public: fonduri de pensii și investiții, bănci, companii, populație, Federal Reserve, dar și investitori străini.
China, deseori prezentată drept „marele creditor al Americii”, deținea la sfârșitul lunii iunie 2026 titluri Treasury de aproximativ 633,4 miliarde de dolari. Japonia deținea 1.116,7 miliarde, iar Regatul Unit 939,9 miliarde de dolari.
Raportată la datoria federală totală de la 30 iunie 2026, expunerea Chinei reprezenta numai aproximativ 1,6%.
Particularitatea esențială este însă alta: SUA se împrumută în propria monedă. Statul american emite obligațiuni în dolari, iar dolarul rămâne principala monedă de rezervă internațională.
Aceasta nu înseamnă că datoria americană este lipsită de riscuri. Dobânzile consumă resurse bugetare tot mai mari, iar deficitele persistente pot produce dezechilibre și pot afecta încrederea investitorilor.
Dar structura creditorilor contează. America nu datorează aproape 40.000 de miliarde Chinei. Cea mai mare parte a datoriei sale este absorbită de propriul sistem financiar și de propriile instituții, la care se adaugă capitalul investitorilor internaționali.
