România, una dintre țările cu cel mai mare potențial agricol din Europa, continuă să importe produse agroalimentare de peste 11 miliarde de euro anual, în timp ce deficitul comercial din acest sector a ajuns la aproape 5 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, miliarde de euro pleacă în fiecare an din economia românească pentru alimente care, în mare măsură, ar putea fi produse și procesate în țară.
Problema nu este lipsa pământului, nici lipsa fermierilor. România produce cereale, exportă animale vii și materii prime agricole, dar importă produse cu valoare adăugată mare: carne procesată, lactate, produse de panificație, conserve și alte alimente finite. Astfel, exportăm materie primă ieftină și cumpărăm produse finite scumpe.
Responsabilitatea aparține, în primul rând, statului. Birocrația excesivă, fiscalitatea ridicată, lipsa investițiilor în irigații, depozitare și procesare, precum și schimbările frecvente ale legislației descurajează investițiile în producția alimentară.
La acestea se adaugă un sistem de finanțare insuficient adaptat agriculturii și industriei alimentare. Pentru multe ferme și fabrici, creditele sunt costisitoare sau dificil de accesat, ceea ce întârzie investițiile și limitează dezvoltarea capacităților de procesare.
Consecința este un paradox economic: România hrănește alte economii cu materii prime, iar românii cumpără din import produse care ar putea purta eticheta „Fabricat în România”.
Reducerea deficitului agroalimentar trebuie să devină un obiectiv strategic. România are nevoie de credite accesibile pentru producție și procesare, investiții în infrastructura agricolă, politici fiscale predictibile și măsuri care să stimuleze producția locală. Fiecare miliard de euro economisit prin înlocuirea importurilor cu produse românești înseamnă locuri de muncă, venituri mai mari pentru fermieri și o economie mai puternică.
