Noua lege a salarizării din sectorul public intră într-o etapă sensibilă, în condițiile în care Guvernul încearcă să împace promisiunea unei grile salariale mai echitabile cu nevoia de a ține sub control cheltuielile statului. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, avertizează că bugetul României nu poate suporta o creștere necontrolată a fondului de salarii și că orice modificare trebuie construită în limite financiare foarte clare.
Miza este una importantă. Reforma salarizării ar trebui să reducă diferențele dintre instituții și situațiile în care persoane cu responsabilități asemănătoare ajung să fie plătite foarte diferit. În același timp, însă, statul se află într-un proces dificil de reducere a deficitului bugetar, iar o creștere masivă a cheltuielilor permanente cu salariile ar putea anula o parte din economiile realizate prin măsurile fiscale și bugetare adoptate până acum.
Ministerul Finanțelor indică o anvelopă de aproximativ 8 miliarde de lei pe an pentru aplicarea noii legi, iar depășirea acesteia ar crea presiuni suplimentare asupra bugetului. Problema este cu atât mai importantă cu cât România trebuie să demonstreze că poate continua reducerea deficitului și că nu revine la politica unor cheltuieli publice care cresc mai repede decât veniturile.
Datele din prima jumătate a anului arată totuși o îmbunătățire a situației bugetare. Deficitul a coborât la aproximativ 2% din PIB la finalul lunii iunie 2026, față de 3,64% în aceeași perioadă din 2025. Cheltuielile de personal au ajuns la aproximativ 82,1 miliarde de lei și au fost cu 3,3 miliarde de lei mai mici decât în primul semestru al anului trecut. Tocmai această tendință încearcă Guvernul să nu o inverseze printr-o reformă salarială insuficient finanțată.
Noua lege a salarizării devine astfel mai mult decât o simplă reorganizare a salariilor bugetarilor. Este un test pentru capacitatea statului de a face reformă fără să creeze o nouă gaură în buget. Dacă majorările nu vor fi corelate cu veniturile și cu performanța administrației, România riscă să transforme o reformă necesară într-o nouă sursă de presiune asupra deficitului și, în final, asupra contribuabililor.
