România a fost una dintre primele țări ale lumii care a dezvoltat o industrie petrolieră modernă. Astăzi, însă, am ajuns într-o situație greu de acceptat: producem tot mai puțin petrol și importăm tot mai mult.
În 2024, producția internă de țiței a fost de aproximativ 2,675 milioane tone echivalent petrol, în scădere cu 4,3%. În același timp, importurile au depășit 8,2 milioane tep și au crescut cu peste 12%. Cu alte cuvinte, importăm de peste trei ori mai mult decât producem.
Aceasta nu este doar o problemă energetică. Este o problemă economică și de securitate națională.
Fiecare tonă de petrol pe care nu o producem în România trebuie cumpărată din exterior. Înseamnă valută care pleacă din economie, presiune suplimentară asupra balanței comerciale și o dependență mai mare de decizii, conflicte și prețuri pe care România nu le controlează.
În 2024, deficitul comercial al României a ajuns la aproximativ 33,9 miliarde de euro. Energia nu reprezintă singura explicație, dar dependența de importuri contribuie la dezechilibrul structural al economiei.
Timp de decenii ar fi trebuit să investim permanent în explorare, tehnologii noi, cercetare și creșterea gradului de recuperare a zăcămintelor existente.
Independența energetică nu înseamnă să nu mai importăm nimic. Înseamnă să producem suficient de mult încât România să nu devină vulnerabilă atunci când lumea intră în criză.
O țară care are resurse, rafinării, specialiști și tradiție petrolieră nu poate accepta resemnată să devină tot mai dependentă de importuri.
