Deputata Andreea-Petronela Cîmpianu și-a anunțat trecerea la grupul parlamentar PNL, după demisia din SOS România. Informația, relatată de Digi24, confirmă o schimbare de afiliere, nu pierderea mandatului. Cazul readuce în discuție traseismul politic parlamentar și felul în care se construiesc majoritățile legislative. Dincolo de efectul politic imediat, rămâne problema reprezentării alegătorilor. Parlamentarii pot schimba partidul fără sancțiunea pierderii mandatului, în timp ce aleșii locali se confruntă cu reguli diferite.
Andreea-Petronela Cîmpianu a fost aleasă în circumscripția pentru cetățenii români cu domiciliul în afara țării. Potrivit Digi24, deputata a transmis Biroului Permanent că își continuă activitatea în grupul parlamentar PNL.
Solicitarea a devenit efectivă după demisia sa din SOS România, anunțată la sfârșitul lunii iunie. Sursa menționează și alte treceri către PNL, între care senatorii Dorin Petrea, Ștefan Borțun și Adrian Peiu.
Aceste mutări nu reprezintă doar decizii individuale. Cumularea lor poate modifica raporturile dintre grupurile parlamentare și poate influența formarea majorităților.
Regula constituțională protejează mandatul parlamentar, care nu poate fi revocat de partidul pe listele căruia a fost obținut. Prin urmare, demisia din formațiunea inițială nu produce automat vacantarea locului din Parlament.
Deputatul sau senatorul poate rămâne în legislativ și poate activa într-un alt grup. Această protecție urmărește independența mandatului, însă creează și un spațiu pentru migrația parlamentarilor.
În practică, schimbarea partidului poate aduce avantaje politice. Ea poate însemna acces la funcții interne, o poziționare mai favorabilă sau susținerea unei noi majorități.
Totuși, nu există date prezentate în sursa consultată privind un impact economic direct al trecerii Andreei-Petronela Cîmpianu la PNL. Efectele certe sunt instituționale și politice, nu financiare.
Traseismul politic parlamentar devine controversat atunci când schimbările succesive produc majorități diferite de cele anticipate de alegători. Votul este acordat unor liste, partide și programe, nu unei negocieri ulterioare, imposibil de cunoscut în ziua alegerilor.
Libertatea parlamentarului de a-și schimba afilierea intră astfel în tensiune cu așteptarea de continuitate politică. O majoritate poate fi legală, dar contestată democratic, dacă se formează prin plecări repetate.
Problema este amplificată când trecerile nu sunt însoțite de explicații doctrinare clare. Fără asemenea justificări, publicul poate percepe schimbarea drept oportunism, nu drept o realiniere principială.
În cazul primarilor și consilierilor locali, demisia din partidul pe listele căruia au fost aleși poate duce la încetarea mandatului. Regimul este diferit față de parlamentari, care își păstrează locul în legislativ.
Această diferență alimentează critica privind dubla măsură. Dacă partidul contează pentru validarea mandatului local, aceeași legătură pare mai puțin relevantă în Parlament.
Desigur, mandatele parlamentarilor și aleșilor locali au regimuri juridice distincte. Diferența legală nu elimină însă întrebarea politică privind respectarea opțiunii alegătorilor.
Cazul Andreei-Petronela Cîmpianu arată că traseismul politic parlamentar este permis de mecanismele actuale, dar rămâne problematic democratic. Mandatul nu este pierdut, însă alegătorii suportă costul unei reprezentări schimbate după alegeri. Diferența față de aleșii locali accentuează percepția unei duble măsuri. Orice reformă ar trebui să clarifice raportul dintre libertatea parlamentarului și fidelitatea față de votul primit.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
