România are astăzi cele mai mari dobânzi bancare din Europa. Această realitate se traduce prin rate de câteva ori mai mari decât ar fi normal, transformând viața de zi cu zi într-o luptă continuă pentru supraviețuire. Oamenii au dreptul la o viață decentă — la hrană, la o locuință sigură, la vestimentație, la transport. Sunt elementele de bază ale unei societăți moderne.

În mod firesc, din salariul unei familii formate din doi soți ar trebui să se poată acoperi aceste nevoi și să mai rămână și ceva economii pentru vremuri grele. Dar în România, dacă îți cumperi o casă, dobânzile uriașe te lasă fără aer. Ratele bancare ajung să înghită cea mai mare parte din venituri, nu pentru că oamenii trăiesc peste posibilități, ci pentru că băncile, cu binecuvântarea Băncii Naționale, percep dobânzi de două ori mai mari decât media europeană.

În loc să protejeze cetățenii, Banca Națională a României a lăsat populația pradă sărăciei. După plata ratei la locuință, familiilor nu le mai rămân bani pentru consum, iar fără consum, economia moare încet. Trăim într-un sistem care pedepsește munca și răsplătește specula financiară, iar consecințele se văd deja în scăderea nivelului de trai și în plecarea tinerilor peste hotare.

La un credit ipotecar standard, un român plătește astăzi o dobândă efectivă de peste 9-10%, în timp ce în zona euro nivelul este între 3 și 4%. Aceasta înseamnă că, pentru același apartament, o familie din România plătește aproape dublu față de una din Franța sau Germania. Pe durata unui credit de 25-30 de ani, diferența ajunge la zeci de mii de euro — bani care nu se duc în investiții, ci în profitul sistemului bancar.

Explicația este simplă: lipsa concurenței reale între bănci și o politică monetară restrictivă impusă de BNR. În loc să stimuleze economia prin dobânzi rezonabile, Banca Națională menține un nivel artificial de scumpire a creditului, ceea ce blochează investițiile și reduce drastic consumul intern. De aici și stagnarea economică — firmele nu se mai pot împrumuta pentru dezvoltare, iar populația se teme să se îndatoreze.

În plus, dobânzile mari la lei descurajează economisirea pe termen lung și împing oamenii către valută sau către piețe externe. Practic, capitalul românesc este forțat să părăsească țara. În loc să circule în economie și să creeze locuri de muncă, banii se scurg în profiturile băncilor străine. România are nevoie de o reformă bancară profundă, de o BNR care să servească interesul național și nu interesele pieței financiare.

Dacă nu se schimbă nimic, vom continua să avem o economie dependentă, fără putere de cumpărare și fără viitor. Un stat puternic nu se clădește pe datorii și dobânzi exorbitante, ci pe muncă, echitate și acces echitabil la creditare.