România continuă să joace rolul de furnizor ieftin de materii prime pe piața europeană, în timp ce importă masiv produse alimentare finite. Paradoxul este evident: țara care se laudă cu unele dintre cele mai mari recolte de grâu din Uniunea Europeană a ajuns să cumpere paste, biscuiți și produse de panificație fabricate chiar din grâul exportat de ea însăși.

Datele economice arată că, în 2024, România a exportat peste 7 milioane de tone de grâu, în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro. În același timp, importurile de produse procesate din cereale – paste, făină ambalată, biscuiți sau produse de patiserie – au depășit 800 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, vindem ieftin și cumpărăm scump, pierzând valoarea adăugată și locurile de muncă care ar fi putut fi create prin procesarea internă.

Această situație nu este o întâmplare, ci rezultatul unui proces economic prelungit, în care industria alimentară românească a fost neglijată și lăsată să se prăbușească. În ultimele trei decenii, sute de mori, combinate de panificație și fabrici de produse alimentare au fost închise, privatizate netransparent sau transformate în simple puncte de distribuție pentru corporațiile străine.

Politica agricolă națională a încurajat exportul brut, în locul dezvoltării unui lanț alimentar complet – de la producția de cereale la procesarea și distribuția internă. Rezultatul: România exportă valoare și importă dependență.

Dacă nu vom investi în refacerea industriei agroalimentare și în crearea de branduri românești competitive, vom rămâne o economie subordonată, în care grâul românesc îmbogățește fabricile din Vest, iar consumatorii români plătesc prețul final. România are pământ, resurse și forță de muncă – îi lipsește doar strategia.