Energia scumpă a devenit una dintre cele mai mari poveri pentru industria românească. Fabricile, fermele, procesatorii, brutăriile, atelierele și micii producători plătesc facturi care le reduc competitivitatea și le împing costurile în sus. Când energia se scumpește, se scumpește tot: producția, transportul, alimentele, materialele de construcții și serviciile.
În timp ce economia reală se sufocă, băieții deștepți conectați politic continuă să câștige. Intermediari, contracte preferențiale, companii protejate, numiri politice și scheme obscure au transformat energia din resursă strategică în sursă de profit pentru grupuri de interese.
România are resurse energetice, are potențial hidro, nuclear, gaz, cărbune și energie regenerabilă. Dar lipsa investițiilor, închiderea unor capacități înainte de a pune altele în loc și administrarea politizată au dus la prețuri mari și nesiguranță.
O țară nu poate avea industrie puternică fără energie accesibilă și stabilă. Dacă producătorul român plătește mai mult decât competitorul său din alte state, atunci pierde contracte, reduce activitatea sau închide. Iar când se închide o fabrică, dispar locuri de muncă, taxe și valoare adăugată.
Energia trebuie tratată ca infrastructură vitală a economiei, nu ca jucărie pentru rețele politice. Fără curățenie, investiții și prețuri corecte, România va rămâne piață de consum, nu țară producătoare.
