Fabricile de Tricotaje Someșul din Cluj-Napoca erau, în perioada comunistă, un pilon economic strategic în industria textilă a României. Fondată în 1948, fabrica a devenit rapid un etalon al industriei datorită calității produselor sale, fiind recunoscută pentru producția de tricotaje diversificate care purtau marca locală pe piețele externe și interne. Acest succes a fost susținut de o forță de muncă numeroasă și bine pregătită, dar și de un management care reușea să îmbine cerințele economiei planificate cu inovația în producție.
După 1989, perioada de tranziție economică a adus provocări majore pentru Someșul. Privatizarea haotică a început să își facă simțite efectele, iar unitatea, care odinioară reprezenta o sursă importantă de venituri pentru Cluj-Napoca și județul Cluj, a intrat într-un declin accentuat. Competiția internațională crescută din sectorul textil, alături de scăderea cererii pe piețele tradiționale, a dus la subminarea poziției strategice pe care Someșul o deținea.
Privatizat la începutul anilor 1990, procesul nu a reușit să asigure revitalizarea fabricii. Lipsa unei strategii coerente și incoerențele legislative au făcut ca treptat, volumul producției să se restrângă, iar fabricile să își piardă din relevanța economică. Deși au existat încercări de restructurare și modernizare, acestea nu au fost suficient de rapide sau bine coordonate pentru a salva Someșul de la închidere.
Astăzi, ceea ce odată era un exemplu de succes al economiei planificate a României comuniste, își găsește cu greu locul pe o piață globalizată și dominată de giganți multinaționali. Transformările socio-economice și lipsa de investiții au transformat un fost gigant economic într-o relicvă a trecutului. Încercările sporadice de revitalizare a activității, fie prin parteneriate sau schimbări de profil, nu au reușit să aducă înapoi gloria de altădată.
