Agricultura românească traversează o schimbare vizibilă: tot mai mulți fermieri se orientează către oleaginoase precum floarea-soarelui, rapița sau soia, considerate mai profitabile în actualul context de piață. Cu toate acestea, dezvoltarea accelerată a producției nu este susținută de o industrie de procesare pe măsură.

Potrivit datelor din piață, capacitățile interne de procesare rămân limitate, ceea ce obligă România să exporte în continuare materie primă, în loc de produse finite cu valoare adăugată. Această vulnerabilitate structurală începe să se reflecte în cifre: exporturile de oleaginoase au scăzut cu aproximativ 30% în ultima perioadă.

Specialiștii atrag atenția că problema nu ține doar de producție, ci mai ales de lipsa investițiilor în unități de procesare moderne. În absența acestora, fermierii rămân dependenți de fluctuațiile pieței internaționale și de prețurile impuse de traderi.

În plus, infrastructura logistică și costurile ridicate de transport afectează competitivitatea produselor românești. În loc să exporte uleiuri sau produse procesate, România continuă să livreze semințe brute, pierzând astfel o parte importantă din profit.

Reprezentanții sectorului agricol cer politici publice clare și stimulente pentru dezvoltarea industriei de procesare, avertizând că fără intervenții rapide, dezechilibrul dintre producție și valorificare va continua să afecteze economia agricolă.