Extinderea interdicției privind exportul de ovine și caprine din România până la 31 decembrie 2026 este încă o dovadă a proastei gestionări a agriculturii românești. Comisia Europeană a decis menținerea restricțiilor pentru întreg teritoriul țării, după apariția unui focar de pestă a micilor rumegătoare în județul Mureș, deși autoritățile susțin că focarul este localizat și sub control.
Aici nu mai vorbim doar despre o problemă sanitar-veterinară. Vorbim despre incapacitatea statului român de a convinge Bruxelles-ul că își poate administra propriile crize. Când o țară ajunge să fie tratată ca un risc general, deși problema este locală, vina nu aparține exclusiv Comisiei Europene. Vina aparține unei guvernări care nu a livrat la timp un plan credibil, riguros și convingător.
Sectorul ovin este unul dintre puținele domenii agricole în care România conta serios la export. Ministrul Agriculturii a recunoscut că România devenise cel mai mare exportator de ovine din Uniunea Europeană, cu contracte și exporturi record în 2026. Tocmai de aceea, lovitura este uriașă pentru fermieri, pentru satele românești și pentru economia rurală.
În loc să avem instituții preventive, avem autorități care reacționează târziu. În loc să izolăm rapid focarele și să protejăm exporturile, ajungem la blocaje naționale. În loc să apărăm fermierul român, îl lăsăm captiv între birocrația de la București și deciziile disproporționate de la Bruxelles.
Guvernarea trebuie să răspundă clar: cine a greșit, cine plătește și ce măsuri se iau imediat. Fermierii nu pot fi sacrificați pentru incompetența unor instituții. România nu poate pierde piețe externe construite greu doar pentru că statul român este lent, slab și necredibil.
