Guvernul cere din nou ca firmele de stat să verse la buget cel puțin 90% din profitul net sub formă de dividende sau vărsăminte. Măsura a fost aprobată prin memorandum pe 16 aprilie 2026 și se aplică profitului aferent anului 2025. Prima companie listată care a reacționat este Oil Terminal Constanța, unde Ministerul Energiei a cerut aplicarea imediată a deciziei, iar compania a introdus pe ordinea de zi a AGA repartizarea profitului conform noilor cerințe.
Aceasta nu este politică economică. Este disperare bugetară. Statul nu mai știe de unde să acopere găurile produse de propria risipă, așa că se întoarce către companiile pe care le controlează și le golește de lichidități. În loc să reducă birocrația, să taie cheltuielile inutile, să reformeze administrația și să oprească risipa politică, guvernul ia banii din companiile strategice și îi aruncă în consumul curent al statului.
O companie nu se dezvoltă doar din vorbe. Are nevoie de capital, investiții, modernizare, mentenanță, tehnologii noi și capacitate de extindere. Când îi iei 90% din profit, îi tai tocmai sursa internă de finanțare. În cazul Oil Terminal, profitul net recalculat supus distribuirii este de 26,9 milioane lei, iar propunerea rectificată prevede ca 20,5 milioane lei să fie distribuite ca dividende. Suma alocată pentru surse proprii de finanțare este zero, potrivit documentelor citate de ZF.
Aceasta este marea ipocrizie a statului român: vorbește despre investiții, dar ia banii de investiții; vorbește despre companii puternice, dar le decapitalizează; vorbește despre economie națională, dar tratează companiile publice ca pe niște bancomate de partid. Profitul unei companii strategice nu trebuie confiscat aproape integral pentru a acoperi salarii, pensii speciale, clientelă politică și deficit bugetar. O parte rezonabilă poate merge la acționar, inclusiv la stat, dar nu în mod abuziv, fără să lași companiei resurse pentru viitor.
Prin asemenea măsuri, guvernul sacrifică dezvoltarea pe termen lung pentru supraviețuirea politică pe termen scurt. Companiile de stat ajung să nu mai investească suficient, să se degradeze tehnologic, să piardă competitivitate și apoi să fie acuzate că sunt ineficiente. Este un cerc vicios creat chiar de stat: mai întâi le iei banii, apoi te plângi că nu performează, apoi justifici restructurări, privatizări sau noi intervenții politice.
Problema nu este că statul încasează dividende. Problema este proporția și scopul. Când iei 90% din profit într-un context de deficit bugetar, mesajul este clar: nu vrei dezvoltare, vrei bani rapizi. Nu urmărești consolidarea companiilor, ci peticirea bugetului. Nu gândești ca acționar responsabil, ci ca un politician aflat în criză de numerar.
România are nevoie de companii de stat eficiente, capitalizate și capabile să investească, mai ales în domenii strategice precum energia, transporturile, infrastructura portuară și resursele. Dar o companie strategică nu poate fi puternică dacă statul o jefuiește legal, an de an, pentru a-și acoperi propria incapacitate administrativă.
Această decizie arată încă o dată că România nu este condusă după o logică economică, ci după logica supraviețuirii politice. Guvernul nu construiește, ci stoarce. Nu dezvoltă, ci consumă. Nu administrează capitalul național, ci îl transformă în bani de cheltuială curentă. Iar nota de plată va veni mai târziu, prin companii mai slabe, investiții amânate, infrastructură învechită și o economie tot mai dependentă de împrumuturi.
