Paul Krugman este laureat al Premiului Nobel pentru Economie și un profesor distins, fiind recunoscut la nivel mondial pentru contribuțiile sale fundamentale în teoria comerțului internațional. Autor al unor volume de succes precum „Conștiința unui liberal” sau „Sfârșiți această depresiune acum!”, Krugman rămâne una dintre cele mai influente voci în analiza politicilor macroeconomice contemporane.
Luna trecută, dintr-un total de peste 11.000 de vehicule de pasageri noi înregistrate în Norvegia, doar aproximativ 150 au fost dotate cu motoare cu ardere internă. Restul parcului auto nou a fost compus în întregime din mașini electrice. În restul Europei continentale, vânzările de vehicule electrice au înregistrat o creștere de 51 de procente față de anul precedent. Această tendință confirmă faptul că tranziția energetică globală, reprezentată de trecerea de la combustibilii fosili la electrotehnologie, se accelerează vizibil. Economia mondială folosește acum energia solară, eoliană și bateriile pentru a susține un sistem electrificat într-un ritm fără precedent. Este evident că blocarea Strâmtorii Hormuz a marcat un punct de inflexiune critic. Curba globală a energiei verzi, care se afla deja pe o traiectorie ascendentă, a devenit brusc mult mai abruptă. Investitorii direcționează acum sume masive către fondurile de energie curată, căutând stabilitate într-o piață marcată de incertitudine.
Această accelerare a procesului nu reprezintă doar o consecință directă a creșterii prețurilor la combustibilii fosili. Ea este rezultatul unei conștientizări globale profunde legate de sfârșitul erei Pax Americana. Dependența de hidrocarburile importate este considerată în prezent un risc strategic pe care multe națiuni nu mai sunt dispuse să îl accepte. Statele Unite nu mai pot oferi garanția menținerii rutelor maritime deschise, în contextul în care dronele ieftine pot scoate din uz un petrolier sau o conductă majoră de transport. Chiar și bazarea pe petrolul și gazele provenite direct din America a devenit o strategie periculoasă. Guvernul actual al Statelor Unite, aflat sub controlul unui lider descris drept un narcisist malign, ar putea folosi oricând resursele energetice ca instrumente de coerciție politică. Această imprevizibilitate forțează restul lumii să caute alternative care să ofere independență reală.
În ciuda cauzelor tensionate care au declanșat această schimbare, accelerarea electrotehnologiei aduce beneficii covârșitoare pentru întreaga planetă. Procesul va încetini schimbările climatice și va reduce nivelul general de poluare. Totodată, această evoluție va diminua influența petrostatelor anti-democratice și va limita vulnerabilitatea economiei mondiale în fața perturbărilor apărute în punctele geografice strategice, cum este cazul strâmtorii Hormuz. Un alt avantaj major este democratizarea accesului la surse de energie ieftine în regiuni defavorizate, cum este Africa. Această transformare structurală promite să schimbe echilibrul de putere la nivel global, oferind mai multă autonomie statelor care până acum depindeau de importurile costisitoare de energie.
Un alt efect pozitiv al boom-ului energiei curate este slăbirea „coaliției carbonului”, formată din grupuri de interese și ideologi care se opun energiei regenerabile. Această coaliție exercită în prezent o influență majoră asupra politicii energetice a administrației Trump. Situația reprezintă doar cea mai recentă etapă a degradării politicii americane sub influența intereselor legate de combustibilii fosili. Distrugerea legii privind drepturile de vot de către Curtea Supremă poate fi trasată direct către eforturile oligarhilor din industria petrolului și gazelor, care au modelat structura actuală a instanțelor judecătorești. În prezent, asistăm la o formă de corupție fățișă, unde interesele petrostatelor alimentează direct resursele financiare ale cercului de putere din jurul președintelui.
Viziunea lui Donald Trump asupra energiei este marcată de ranchiună și de percepții eronate. Acesta susține în mod fals că energia eoliană ucide păsările sau afectează comportamentul balenelor. Mai mult, președintele afirmă că China nu utilizează turbinele eoliene pe care le instalează, deși realitatea contrazice aceste afirmații. China a instalat anul trecut de trei ori mai multă capacitate eoliană decât restul lumii la un loc și folosește activ această infrastructură. Oficialii din domeniul energiei din subordinea sa mențin un discurs similar. Chris Wright, secretarul pentru energie, a declarat recent că investițiile în energie regenerabilă reprezintă un proiect eșuat. El a numit aceste eforturi „cea mai mare malinvestiție din istorie”, susținând că ele nu au ajutat la reducerea sărăciei sau la extinderea accesului la energie.
Realitatea statistică este însă complet diferită de retorica oficială de la Washington. Anul trecut, energia solară și cea eoliană au reprezentat 99 de procente din creșterea ofertei mondiale de electricitate, în timp ce generarea de energie pe bază de combustibili fosili a înregistrat un declin. Ostilitatea față de tranziția energetică nu are nicio legătură cu principiile pieței libere sau cu dorința de a menține prețurile scăzute. Administrația actuală încearcă în mod activ să oprească expansiunea energiei verzi chiar și atunci când aceasta este profitabilă. Recent, guvernul american a invocat motive false de securitate națională pentru a bloca proiecte eoliene pe terenuri private. Revizuirile tehnice efectuate de Pentagon, care înainte erau proceduri de rutină, au fost oprite intenționat pentru a întârzia dezvoltarea fermelor eoliene. Din fericire pentru echilibrul global, Statele Unite nu reprezintă întreaga lume. America este responsabilă pentru mai puțin de 20 de procente din generarea de electricitate la nivel mondial. Din acest motiv, politicile obstructive ale lui Trump nu pot opri tranziția energetică globală. Paradoxal, ca urmare a instabilității provocate de criza din Iran, președinția sa a acționat ca un catalizator pentru revoluția energiei verzi în afara granițelor americane. Trump și grupurile de interese din industria combustibililor fosili
