

Marius Lulea a criticat poziția economistului-șef al BNR, Valentin Lazea, care a susținut necesitatea unui pact politico-economic privind inflația, deficitul bugetar și creșterea economică.
„Frumos spus. Numai că BNR mimează grija față de problemele macroeconomice ale românilor: inflația, deficitul bugetar, creșterea economică, distribuția banilor în economie, deficitul balanței comerciale sau cursul de schimb”, a transmis Marius Lulea.
Acesta acuză BNR că a tolerat, ani la rând, politicile fiscale nesăbuite ale guvernelor PSD și PNL, permițând rostogolirea deficitelor și finanțarea unor cheltuieli publice fără acoperire reală în producția internă.
„Spun că doar mimează, deoarece BNR a girat, prin expansiunea masei monetare și prin tolerarea mecanismelor de împrumut, cheltuielile nesăbuite ale PSD și PNL de aproape 36 de ani”, afirmă Lulea.
Din punct de vedere economic, inflația nu apare doar din exterior sau din creșterea prețurilor internaționale, ci și din dezechilibre interne: statul cheltuie mai mult decât produce economia, se împrumută constant, injectează bani în consum, iar producția internă nu ține pasul. Rezultatul este presiune pe prețuri, pe cursul de schimb, pe deficitul comercial și pe datoria publică.
Lulea susține că această relație dintre BNR și clasa politică a permis menținerea artificială a unor guverne care au cumpărat sprijin electoral prin cheltuieli publice, urmând ca nota de plată să fie achitată ulterior de cetățeni și firme.
„Întâi se acceptă risipa, apoi moneda națională este devalorizată prin inflație, pentru ca valoarea reală a cheltuielilor statului să fie readusă în limite suportabile”, mai spune acesta.
În esență, critica formulată vizează faptul că BNR nu poate cere astăzi disciplină macroeconomică fără să își asume pasivitatea de ieri. Un pact economic real nu poate începe cu declarații frumoase, ci cu recunoașterea mecanismelor prin care statul, băncile și instituțiile de control au permis acumularea dezechilibrelor.
Concluzia este una dură: fără limite reale pentru deficit, fără reducerea risipei publice și fără o politică monetară care să nu mai acopere excesele politicienilor, România va continua să transfere costurile proastei guvernări asupra românilor, prin inflație, taxe mai mari și scăderea puterii de cumpărare.








