Industria auto românească, una dintre puținele ramuri industriale cu greutate reală în exporturi, începe să resimtă tot mai dur combinația dintre taxe ridicate, costuri mari și lipsă de predictibilitate. Producția de automobile din România a scăzut în 2025, iar Dacia, principalul simbol industrial al țării, a produs sub 300.000 de autoturisme.
Situația ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru statul român. O industrie care aduce exporturi, locuri de muncă și lanțuri întregi de furnizori nu poate fi tratată doar ca sursă de taxe. Când fiscalitatea crește, energia se scumpește, creditarea rămâne costisitoare, iar infrastructura întârzie, România devine mai puțin atractivă pentru producție.
Problema nu este doar Dacia. În jurul uzinei de la Mioveni funcționează mii de locuri de muncă directe și indirecte: furnizori, transportatori, servicii tehnice, firme locale. Orice reducere de producție se transmite rapid în întreaga economie regională.
Supraimpozitarea ucide competitivitatea. O mașină produsă în România concurează cu produse realizate în țări care oferă energie mai ieftină, finanțare mai bună, infrastructură mai eficientă și politici industriale mai stabile. Dacă statul român continuă să schimbe taxele și să împovăreze munca, capitalul și investițiile, producția se va muta acolo unde condițiile sunt mai bune.
România are nevoie de o politică industrială serioasă: fiscalitate predictibilă, costuri mai mici pentru muncă, energie competitivă, infrastructură finalizată și sprijin real pentru investiții. Industria auto nu trebuie sufocată, ci protejată ca sector strategic.
Dacă pierdem producția auto, nu pierdem doar mașini. Pierdem tehnologie, salarii, exporturi și una dintre ultimele coloane industriale ale României.
