Direcția Generală Antifraudă Fiscală a identificat un mecanism fiscal construit în jurul unor facturi neachitate, înregistrate de firme care recrutează și plasează muncitori din Asia. Potrivit ANAF, documentele au susținut cheltuieli și deduceri de TVA pentru servicii despre care inspectorii spun că nu au fost prestate. Cinci societăți au înregistrat facturi de peste 32 de milioane de lei, emise de trei companii cu legături comune. Prejudiciul calculat de autoritate depășește 6,2 milioane de lei.
Verificarea DGAF a pornit de la o situație considerată relevantă fiscal: facturile fuseseră contabilizate, dar nu erau achitate. În interpretarea inspectorilor, acest detaliu a indicat că documentele puteau fi utilizate pentru diminuarea obligațiilor fiscale, fără ca în spatele lor să existe prestații reale.
Firmele de recrutare au înregistrat facturi emise de trei alte societăți, pentru avansuri și servicii presupuse. Valoarea totală a documentelor a depășit 32 de milioane de lei. Autoritatea susține că nu a identificat dovezi privind furnizarea serviciilor menționate în facturi.
Mecanismul fiscal descris de ANAF se baza pe compensarea TVA colectate de la clienți cu TVA considerată deductibilă. În acest fel, firmele verificare puteau reduce suma virată la buget, în timp ce facturile produceau și efecte asupra cheltuielilor înregistrate și a rezultatului fiscal.
Potrivit DGAF, companiile implicate nu reprezentau entități independente într-un lanț comercial obișnuit. Inspectorii au identificat legături între toate firmele și au susținut că acestea erau coordonate de un grup comun de persoane.
Unele dintre societățile emitente erau inactive, insolvabile sau radiate, conform informațiilor prezentate de autoritate. În plus, anumiți administratori menționați în documentele oficiale nu ar fi putut explica activitatea firmelor pe care le conduceau formal.
Aceste elemente susțin ipoteza unei operațiuni artificiale, însă ele reprezintă constatările preliminare prezentate de structura antifraudă. Stabilirea exactă a rolului fiecărei persoane și a caracterului fictiv al operațiunilor necesită documentarea completă a cazului și parcurgerea etapelor legale.
În cazul analizat, transmiterea documentelor prin RO e-Factura nu a împiedicat apariția fraudei fiscale reclamate de ANAF. Dimpotrivă, DGAF susține că sistemul a fost folosit pentru a oferi tranzacțiilor o aparență de regularitate și pentru a distribui obligațiile fiscale între mai multe societăți.
Digitalizarea permite autorităților să urmărească existența și circulația unei facturi, dar nu confirmă automat că serviciul a fost efectiv prestat. Pentru această verificare sunt necesare documente comerciale, dovezi de plată, capacitatea operațională a furnizorului și concordanța dintre factură și activitatea reală.
ANAF estimează că impactul fiscal depășește 6,2 milioane de lei. Suma include TVA, impozit pe profit și impozit pe dividende, potrivit informațiilor prezentate de DGAF și relatate de HotNews.ro.
Cazul descris de DGAF arată că o factură transmisă printr-un sistem digital nu dovedește, singură, realitatea economică a serviciului facturat. Stabilirea răspunderii și a prejudiciului final depinde însă de verificările fiscale și de eventualele proceduri judiciare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
