Administrația locală din România funcționează după reguli concepute într-o altă epocă. Fragmentarea administrativă, lipsa competiției electorale reale și perpetuarea acelorași persoane în funcțiile de conducere au redus eficiența instituțiilor și au diminuat capacitatea acestora de a răspunde nevoilor cetățenilor. Aceasta este concluzia exprimată de dr. ing. Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, care propune un pachet de trei reforme structurale: reorganizarea administrativă până la maximum 500 de primării, revenirea la alegerea primarilor în două tururi și limitarea la două mandate pentru aleșii locali.
În opinia acestuia, România nu mai poate continua cu un model administrativ construit pentru realitățile de acum câteva decenii.
„România are nevoie de o reformă administrativă profundă, care să permită deblocarea și flexibilizarea unui sistem devenit rigid și nepotrivit pentru secolul XXI.”
Afirmația nu reprezintă doar o critică a aparatului administrativ, ci și punctul de plecare al unei analize privind eficiența utilizării resurselor publice. Potrivit lui Marius Lulea, existența unui număr foarte mare de unități administrativ-teritoriale înseamnă costuri administrative ridicate, dificultăți în recrutarea personalului calificat și o capacitate redusă de dezvoltare.
În acest context, reorganizarea administrativă devine, în viziunea sa, o condiție pentru modernizarea statului.
„Această reformă trebuie construită de la firul ierbii, prin concentrarea resurselor în unități administrative mai mari, capabile să susțină instituții locale profesioniste, eficiente și bine finanțate.”
Modelul propus urmărește crearea unor administrații suficient de puternice pentru a furniza servicii publice de calitate și pentru a gestiona investiții importante, fără a depinde permanent de intervenția autorităților centrale.
Totuși, reforma administrativă nu ar produce efectele dorite fără modificarea regulilor electorale. Lulea consideră că actualul sistem de alegere a primarilor într-un singur tur distorsionează reprezentativitatea democratică.
„Alegerea primarilor în două tururi reprezintă o necesitate urgentă. Sistemul actual permite menținerea la conducerea primăriilor a unor persoane care beneficiază de un sprijin electoral redus, dar câștigă prin fragmentarea votului de opoziție și nu prin rezultatele obținute în beneficiul cetățenilor.”
Din perspectivă instituțională, această regulă favorizează continuitatea unor administrații chiar și în situațiile în care majoritatea alegătorilor votează pentru schimbare, dar opțiunile lor sunt împărțite între mai mulți candidați.
A treia componentă a reformei privește limitarea duratei exercitării funcțiilor elective.
„Două mandate ar trebui să fie suficiente pentru orice ales local. Atunci când o persoană rămâne prea mult timp în aceeași funcție, în jurul său se formează inevitabil o oligarhie locală.”
Potrivit președintelui Institutului pentru Politici Economice și Publice, acumularea îndelungată de putere produce efecte care depășesc sfera politică. În timp apar rețele de influență, dependențe economice și administrative, iar instituțiile ajung să funcționeze în interesul celor aflați la conducere.
„Funcțiile publice nu trebuie transformate în proprietăți personale, iar pozițiile-cheie nu pot fi capturate la nesfârșit de aceleași cercuri de influență, până în punctul în care instituțiile nu mai servesc cetățeanul, ci exclusiv pe cei care le controlează.”
Din această perspectivă, reforma administrativă nu este doar un exercițiu de reorganizare teritorială, ci și un mecanism de stimulare a competiției, de creștere a responsabilității publice și de reînnoire a elitelor administrative.
În final, Marius Lulea susține că schimbarea trebuie să fie și una culturală.
„O reformă administrativă reală ar crea și ocazia formării unei noi culturi instituționale. Cultura administrativă degradată trebuie înlocuită cu una bazată pe profesionalism, responsabilitate și respect față de cetățean.”
Dincolo de cifre și de modificările legislative, miza este redefinirea relației dintre administrație și societate. O administrație performantă nu este cea care își conservă propriile structuri, ci aceea care produce servicii publice mai bune, atrage investiții și răspunde eficient interesului comunității.
În concluzie, cele trei măsuri propuse – maximum 500 de primării, alegerea primarilor în două tururi și limitarea la două mandate – sunt prezentate de autor nu ca inițiative izolate, ci ca elemente ale unei reforme structurale prin care administrația locală ar putea deveni mai eficientă, mai competitivă și mai apropiată de cetățean.
